Povestea Splituletului – bunica broscutelor din Romania

Povestea unei broscute atat de speciala ar incepe in mod normal cu “Dragii mosului, dati-va aproape sa va spun o poveste…”

Ei bine, povestea incepe cu data de 27 Iunie 1952 in Wolfsburg, Germania. In iunie 1952 inca se fabrica modelul proiectat de Ferdinand Porsche inainte de cel de-al doilea Razboi Mondial pentru a deveni “masina poporului”.

Calatoria Splituletului a inceput la dealerul Otto Glockler din Frankfurt am Main, in culoarea originala L90 sandfarbe (culoarea nisipului), cu interior crem si jante rosu/crem. Ce combinatie placuta pentru o masina dintr-o epoca in care antebelicele in culori sumbre inca formau marea majoritate a parcului auto, chiar si din Germania.

Mai departe si-a petrecut o mare parte din viata in tara natala, cu lucrurile ei bune si mai putin bune. Nu stiu cine a fost primul proprietar, cat de mult i-a placut sau cati km a parcurs, stiu insa ca a avut grija sa nu o loveasca si sa o intretina cat de bine a putut.

Tot neamtul a fost cel care i-a facut cadou o luneta nou nouta model 1958, modernizare foarte frecventa in acel timp care rezolva problema vizibilitatii reduse in spate. Un alt upgrade a fost schimbarea usilor cu unele model mai nou cu triunghi de ventilatie. Motorul, original de 25 cai putere, 1134cmc a fost inlocuit, impreuna cu transmisia, un model pretentios si predispus defectiunilor.

In Romania a ajuns probabil in anii 70, cea mai veche informatie pe care o am fiind o copie Xerox a talonului vechi.

Inmatriculata in Noiembrie 1979 in localitatea Vestem, Jud Sibiu unde si-a petrecut majoritatea anilor, a devenit proprietatea unei familii formata din 3 membri. De acolo a fost cumparata de un pasionat in stare de epava si transformata in masina mergatoare prin anii 2004, cu actele la zi, apoi vanduta in Alba Iulia prin 2007, de unde am cumparat-o eu.

Fiecare proprietar si-a pus amprenta asupra Splituletului. Daca neamtul a facut modificari care au tinut de confort si imbunatatirea performantelor tehnice, cei din Vestem au venit cu modificari “estetice”. Probabil au considerat ca bordul trebuie inlocuit cu unul mai nou recuperat de pe vre-o epava, dupa ce frumoasele panouri de bachelita au crapat ori s-au stricat. 

Dupa recuperarea ei din Vestem, noul proprietar a continuat seria modificarilor: a inlocuit din nestiinta sau poate din lipsa de informatii cam tot ce mai ramasese autentic pe Splitulet: scaune, transmisie, motorul de schimb tot de 25 cai putere, capota fata, sistem frana de mana, si poate si multe altele de care nu pot fi sigur. L-am intalnit cu ocazia unei intalniri de clasice la Sibiu, si am discutat amical despre modificari. Unele au fost necesare, altele puteau fi lesne evitate. Nu ii port ranchiuna, din initiativa lui a ajuns masina mergatoare si salvata de la un destin nefericit, iar piesele folosite au fost de calitate, fara adaptari. Ultimul proprietar nu a avut nici un merit notabil, altul decat ca a cumparat masina si a pastrat-o neschimbata. Deruland rapid pana in Septembrie 2008, ajungem la momentul inceputului unei noi ere.

Splituletul ajunge in Balta cu broaste

Odata recuperata din Alba Iulia, a inceput lentul proces de reconditionare. Incet incet am gasit si achizitionat sectiunea de luneta, bordul, panoul de bord cu vitezometru, usile si alte maruntisuri utile.

In momentul in care am avut piesele enumerate mai sus, Splituletul a avut sansa de a ajunge pe mainile celui mai important om din aceasta poveste. Nenea, numele cu care il alintam cu totii pe Mircea Cotiga, a fost singurul “nebun” ca mine care m-a impins sa i-o aduc la atelier sa o reparam impreuna.

Nu pot sa va descriu cele cateva luni de sudat, dormit prin garaj, frecat table, taiat cu flexul, sudat si chituit. O parte frumoasa din viata Splituletului si din viata mea: am invatat cu ajutorul lui Mircea ca tot ce e facut de mana omului se repara, ca tot ce e in poze se poate copia cu munca si atentie, ca nu masina face pe om, ci omul si prietenia e mai presus de orice.

“Fumam!”, “Sa bem sa ne descretim burtile”, “Sudam!“ au fost exclamarile la ordinea zilei, semn ca munca la broscuta merge oricand cu un pahar de suc sau bere, vointa sa fie.

Dupa o vara de lucru intre turele de serviciu, cu pasi marunti dar siguri, broscuta a revenit la forma initiala cu care a iesit pe poarta fabricii din Wolfsburg. Luneta era la locul ei, bordul montat, panourile la locurile lor.

Prima vopsea a fost una speciala. Neavand bani de vopsea cu pretentii, nefiind calificat si fara suficienta rabdare sa pregatesc suprefetele de vopsit, Nenea a sugerat cea mai ieftina vopsea: grund normal “colorat”. Codul original L90 sandfarbe a fost fabricat ad-hoc cu seringa de vopsele si intins cu compresorul intr-o curte plina de praf si insecte, cu rezultate mult peste medie.

BBM2009 – prima iesire in lume a Splituletului

Momentul primei plimbari a sosit cu pasi repezi, BBM2009. Fara stergatoare, fara mecanisme de geam in usi, cu anvelope uzate si fara interior, Splituletul a parcurs cu brio cei aproximativ 250 km. Nu pot descrie senzatia avuta cu o broscuta readusa la stadiul de odinioara, o bucurie atat de intensa ca rar am simtit vreodata. Acolo nu doar ca a fost cea mai veche prezenta pe 4 roti, dar a si fost transformat in mascota intalnirii fiind suit intr-un hei-rup general pe lazile de bere :)) Desigur, fara sa se fi rupt ceva!!! 😀

2010 a fost un an de pauza, cu plimbari scurte, dar cu achizitii importante: bari originale, semafoarele din stalpi, embleme, elemente autentice rare in stare folosita dar inca intacta.

Din primavara 2011 a inceput noua epoca pentru Splitulet: o vopsea noua, un interior nou, revizie generala, mochete.

Tot in 2011 am facut si primul drum lunga pentru a participa la Bad Camberg Veteranen Treffen 2011 din Germania. Impreuna cu bunul meu prieten Mircea am strabatut cei 4.500 km prin Europa si am invatat amandoi ce ramasese de descoperit: viteza de croaziera la drum lung, consum, abordarea diferitelor segmente de autostrada, dozarea efortului fizic.

A fost o calatorie pentru suflet: ne-am bucurat impreuna de rezultatul muncii noastre. Pe oriunde treceam Splituletul intorcea capetele trecatorilor si aducea zambete pe fata oamenilor, ne-am facut cunostinte noi si am revazut cativa prieteni dragi. Intalnirea in sine a fost mai mult un motiv de a explora zone nevazute pana atunci, prezenta la un asemenea tip de intalnire fiind incununarea unei perioade de reparatii presarate cu multe motive de bucurie dar si cu esecuri, ca in orice hobby.

Anul 2012 a continuat cu achizitii, accesorii, finisari succesive si reparatii mai mult sau mai putin extinse. Fara sa pot face nimic Nenea ne-a lasat pe mine si pe Splitulet sa mergem mai departe fara el, sa ducem mai departe amintirea unui om care a facut tot ce a putut pentru noi, o masina abuzata si un broscar inca lipsit de experienta.

Plimbarea de 3.000 km din acea vara din Alpi la Berchtesgaden m-a adus din nou alaturi de cei dragi mie, si la volanul unui Splitulet dornic de plimbari la munte pe serpentine. Un peisaj superb, aer curat, o dimineata la un ceai pe terasa, o bere rece pe iarba sunt suficiente pentru orice concediu intr-un loc atat de frumos.

2013 a inceput cu un interior complet original in stofa din 1952, a continuat cu KdF Party in curand va urma o plimbare in Germania, la Veteranen Treffen Hessisch Oldendorf. In functie de timpul ramas, de fonduri si de posibilitatile financiare, pregatesc motorul original de 25 cai putere deja achizitionat, conversia la 6v si multe alte finisaje, caci lucrul la broscuta nu se termina niciodata.

La prima vedere toate broscutele par la fel, aceeasi forma usor de recunoscut de catre orice copil, de catre orice trecator, pasionat sau nu de fenomenul Kafer. Diferenta e data insa atat de model, cat si de povestea pe care o poate spune, de transformarile survenite in atatia ani si de nivelul de implicare al fiecarui proprietar.

Investitia in sine si numarul de km reali devin cu adevarat insignifiante in comparatie cu tot amestecul de sentimentele la volanul unei masini de 61 ani. Si cand broscuta pe care o conduc e si cea mai veche din tara inca in stare de functionare, sentimentul e cu atat mai special.