Activități de weekend: dube, broaște, prieteni vechi și noi

Duba Libre cu ciorbă de fasole și vată de zahar La Hală sau sâmbătă broscărească cu cârnați cu varză, Airmighty, lansare de carte și taclale cu nea Gică? De ce nu amândouă? E weekend, avem timp liber așa că e momentul să ne punem în mișcare și să ne simțim bine!

Vineri am fost La Hală să îi cunoaștem pe băieții și fata din Duba Libre. S-a adunat lume multă și pestriță, de la motocicliști până la corporatiști, broscari, hipsteri și fete cucuiete pe pantofi cu toc, ba chiar și un domn cu cravată. De data asta, La Hală chiar a fost cu de toate :)) Seba a gătit fasole cu afumătură la ceaun iar o fată a învârtit rotocoale roz de vată de zahăr. Pe pereții din atelier și pe bus am admirat câteva dintre fotografile realizate de Mihai Barbu în Mongolia. Doyle a fost și el la înălțime, expus pe un postament clădit din paleți 🙂

Și așa ajungem la partea care ne-a bucurat cel mai tare: întâlnirea cu “dubașii liberi”. Din cauza hărmălaiei de acolo nu i-am cunoscut pe toți membrii echipajului ci doar pe Simona și pe “șoferul misterios”. Simona ne-a aratat interiorul dubei dotat cu canapea extensibilă de două persoane, mobilier original cum a vrut cel care l-a făcut, hamacul colorat care va suplimenta locurile de dormit din duba în cazul în care vremea nu le va permite să puna cortul.

Am întrebat dacă știe careva mecanică și a aparut el, “șoferul desemnat”. Desigur că are și un nume, dar din moment ce a ales să nu și-l facă public o să îi respectăm opțiunea 🙂
A urmat un dialog pe care îl reproduc aproximativ din memorie:

– Se pricepe careva dintre voi la mecanică?
– Cât de cât. Mașinile astea sint vechi și se repară ușor.
– Cum așa?
– Pai e simplu. Cu cât e mai veche o mașină, cu atât e mai puțin sofisticată, mai ușor de reparat.
– Serios???
– Da! La nevoie o legi cu o sârmă și merge!
– Du-te tu!! Nu pot să cred așa ceva!!!!
:))))

Dan a fost vocea rațiunii și a intervenit înainte să împing lucrurile prea departe. După ce le-am zis că avem mașini mai vechi decât duba lor ne-a pufnit pe toți râsul. Apoi “șoferul desemnat” ne-a povestit că a făcut cca 5.000 de km cu combinația de 85% ulei uzat+benzină, că a pus la punct un sistem de filtrare a uleiului și a verificat deja injectoarele care nu dau semne de uzură. Planul e să plece la drum cu multe filtre pe care le pot schimba ușor și să folosească acest amestec de combustibili de fiecare dată când găsesc surse de aprovizionare.

Și aici urmează partea într-adevar frumoasă a poveștii. Probabil că și voi v-ați întrebat când a devenit busul așa de trendy/fancy/cool, sau mai pe scurt trendicul, de toată lumea mondenă vrea unul? Recunoaștem: ne-am gândit că și Duba Libre pare din filmul ăsta trendicul. Înainte să lipim eticheta, am ales să punem întrebări, iar răspunsurile primite au fost cele corecte. Corecte, pentru noi pasionații de Volkswagen.

Ei bine, în exclusivitate absolută pentru Volkswagen Classic Club, “șoferul desemnat” a dezvăluit informația care, din punctul nostru de vedere, face această expediție UNICĂ!
Duba Libre nu va fi donată în Mongolia ci se va întoarce acasă împreună cu “șoferul misterios”. Partea umanitară a expediției va fi reprezentată de donațiile în bani pe care le vor strânge în acest scop. Dacă Simona, Alex și Radu vor reveni în țară la finalul raliului cu trenul și avionul, “șoferul misterios” își va continua drumul cu busul.

“Doar nu o să îmi abandonez mașina acolo!” a mai apucat să zică apoi a dispărut cu treabă în mulțimea de oameni strânși La Hala special pentru ei. E bine când descoperi alți pasionați loviți de microbul VW acolo unde credeai ca o sa dai doar peste alti trendiculi!!!

Schimbăm total registrul și ajungem la sâmbăta broscărească de la Metrotehnica. Figuri cunoscute, prieteni și broscari pe care nu i-am mai văzut din sezonul trecut. Au sosit pe rând, cu copii și neveste sau în gașcă cu prietenii. S-au admirat mașinile, s-au făcut planuri de călatorii și s-au purtat discuții la botul broaștei.

Din păcate, Paolo a avut un eveniment nefericit în familie care l-a împiedicat să ajungă să își prezinte cartea. Ne-a lăsat câteva exemplare dar mi-ar fi plăcut să îl ascult cum povestește despre broscuțe cu accent italian și într-o română mai elevată decât a multora dintre noi.

Nea Gică a fost ca argintul viu. Nu a scăpat nici de data asta de meștereală, deși teoretic toată lumea venise pentru socializare. Broscuța lui Alex s-a simțit mai cu moț și s-a oprit pe stradă fix în fața service-ului. Și-a făcut intrarea împinsă de un grup vesel și s-a retras spre parcarea de la atelier. Puțină atenție, o conductă de la rezervor desfundată și problema s-a rezolvat rapid.

Timpul zboară repede atunci când ești alături de oameni cu aceeași pasiune și cu care nu te-ai mai văzut de multă vreme. Deși nu am avut concursuri, tombole sau alte “activități artistice” am descoperit că ne putem simți bine și fără ele. Uneori e suficient să asculți ce zic ceilalți și să le povestești ce ai mai făcut tu.

La plecare, Răzvan ne-a lansat o provocare: “haide să ne vedem mai des. alege careva ora și locul, anunță pe Facebook și cine are timp și chef vine”. Deci: ce facem weekendul viitor?