Bugnic 2015, primul picnic nemțesc al Perlutzei

text: Valee,  fotografii: Dan Blănaru

A durat ceva, dar în cele din urmă, echipajul Perlutza a ajuns la prima întâlnire din MutterVaterland: 9. Bugnic für luftgekülte Volkswagen. Bugnic este prescurtarea de la bug + picnic iar numele evenimentului este cât de poate de adecvat cu ceea ce se întâmplă la fața locului.

Vineri seara zona lacului devenise deja neîncăpătoare.

Sute de pasionați de automobile Volkswagen clasice se întâlnesc la Gleiritsch pe malul lacului, instalează corturile, descarcă lăzile de bere și pornesc grătarele. Și nu se mai opresc până duminică spre prânz când încep să împacheteze și se îndreaptă fiecare spre casa lui.

Ca să prinzi un loc atât de spectaculos trebuie sa ajungi cel puțin cu o zi înainte de începerea Bugnic.

Oficial, întâlnirea începe vineri, dar o parte dintre participanți sosesc cu ceva timp înainte pentru a fi siguri că prind un loc bun pe marginea lacului. De exemplu, proprietarii broscuței verzi din imaginea de mai sus au ajuns la întâlnire de joi de dimineața. Efortul lor a fost răsplătit pe deplin deoarece au prins cel mai bun loc lângă apă! Nu cred că există aparat de fotografiat care să nu fi pozat mașina și cortul verzi aflate în deplină armonie cromatică cu iarba de la malul apei.

La Bugnic lumea se relaxează și intră în comuniune cu natura

Dealtfel, zona pare o destinație ideală pentru petrecerea vacanței de vară. Nu vorbim de un “camping de 5 stele” cu zeci de grupuri sanitare, locuri de cort bine delimitate și tot felul de magazine și restaurante de lux. Cei care ajung la Gleiritsch se pot bucura însă de frumusețile naturale: iarbă verde pe care poți face plajă, copaci sub care să te adăpostești când soarele devine prea puternic, lac în care se poate înnota și un grup sanitar cu dușuri de o curățenie exemplară. Ingredientele perfecte pentru cei care apreciază lucrurile simple și care nu au nevoie de foarte multe ca să fie fericiți.

Cum am ajuns la Bugnic

Împreună cu Björn, ghidul nostru din clubul Aircooled IN.

Echipajul Perlutza a aterizat la Bugnic vineri după-amiază în jur de ora 18.00. Am pornit din Ingolstadt, împreună cu un membru al clubului Aircooled IN pe care l-am cunoscut prin intermediul Facebook. Deși suntem de ceva timp în vizită la sora lui Dan, aceasta este prima întâlnire aircooled din Germania la care am participat.

Toate drumurile duc la Bugnic! Coloană ad-hoc adunată cu câțiva km înainte de a ajunge la întâlnire.

În urmă cu câțiva ani, am vazut câteva poze de la Bugnic și am trecut picnicul cu broaște pe lista celor la care trebuie neapărat să ajungem. Zis și făcut! Surpriza cea mare a venit însă din reacția organizatorilor atunci când au văzut numerele de înmatriculare ale mașinii. România! Ați venit tocmai de acolo la întâlnirea noastră?!?

Oval 52. Una dintre cele mai frumoase mașini de la Bugnic 2015. Atât de frumoasă și accesorizată încât părea ireală iar mie mi-a fost teamă să o ating 🙂

Brusc mașinile prezente la Bugnic, multe dintre ele valorând zeci de mii de euro,  superaccesorizate și demne de a sta într-un muzeu, au fost “eclipsate” de Perlutza :)) Reacția lor ne-a luat prin surprindere. Mai ales că nu eram primul echipaj din România care ajungea la Bugnic. În urmă cu doi ani, Alex și Mădălina din Brașov au deschis seria echipajelor românești care au ajuns la Bugnic iar organizatorii își aminteau bine prezența lor.

Pentru noi nu era nici cea mai lungă deplasare pe care o făcusem împreună cu Perlutza (recordul au fost cei peste 5.000 de km pe ruta București – Croația – Italia la Bardinetto – Menton – Monaco retur pe care i-am parcurs în 2010 împreună cu Shobolanul și Pacman). Indiferența de atunci a francezilor când ne-am înregistrat cu două mașini venite din România ne-a făcut să credem că acestea sunt obiceiurile locului. Ne-am gândit că atunci când aduni sute de mașini impecabile în același loc nu mai contează încă două venite de departe.

Germanii au reacționat diferit. Faptul că cineva a parcurs cca 1.700 de km pentru a ajunge la Bugnic li s-a părut celor din echipa de organizare, ACC Oberpfalz, de apreciat și ne-au primit cu căldură. Să mai zică cineva că nemții sunt distanți. Experiența noastră directă contrazice din plin acest stereotip cultural. Reacția lor ne-a bucurat cu atât mai mult cu cât Perlutza este departe de zilele ei bune în care era cea mai frumoasă broscuță. Nah că am recunoscut! (să nu mai ziceți că nu am discernământ :p)

Singurul loc de campare disponibil la ora la care am ajuns noi.

După ce am plătit taxa de participare (15 euro) am căutat un loc de campat. Locurile de lângă apă erau deja ocupate sau rezervate pentru prietenii celor care ajunseseră la timp. Björn, ghidul nostru din Ingolstadt, a găsit un loc de campare în apropierea terenului de volei.

Vineri seara numărul participanților depășise deja suta de mașini. În ciuda aglomerației, ne-a frapat liniștea relativă care ne înconjura. Oamenii se bucurau când se reîntâlneau, ciocneau sticle de bere, se strângeau la mese pe la câte un grătar sau se încălzeau la cele două focuri de tabără, unul în zona lacului, celălalt în zona barului deschis sub un cort uriaș.

La 10 grade celsius un foc de tabără este cât se poate de binevenit 🙂

Și pentru că am pomenit de bar… nici acolo nu era harmălaia cu care suntem obișnuiți în România. Muzica era dată în surdină ca oamenii să se poată înțelege între ei și să poată socializa. Și la capitolul comunicare am avut o surpriză plăcută. Aproape toți cei cu care am interacționat au vorbit cu noi în limba engleză după ce le-am spus că nu prea înțelegem germană. Nu știu cum de s-a format ideea că germanii refuză să îți vorbească în altă limbă. Nimic mai fals! Oamenii au fost cât se poate de drăguți și comunicativi iar cu unii dintre ei am schimbat numere de telefon și adrese de e-mail. Au avut aceeași reacție ca amicii din Napoli, numai că ne aflam în Bavaria.

La Bugnic s-au adunat 258 de mașini

Sâmbătă dimineața se mai găseau locuri de campat doar în zona destinată mașinilor watercooled

Ziua de sâmbătă a fost mult mai aglomerată. Zeci de mașini au continuat să sosească la Bugnic iar în cele din urmă organizatorii au făcut bilanțul și au adunat 258. Zona lacului rezervată doar modelelor aircoold a devenit neîncăpătoare, așa că zona alăturată dedicată T3 și alte modele recente a fost invadată de broscuțe, buși, karmann ghia sau notchbackuri. În orice direcție te uitai, vedeai o mașină care îți atrăgea atenția… așa că am cam alergat în acea zi :))

Lumea zice ca sunt maniac! Clasamentul meu cu cele mai frumoase mașini de la Bugnic

Pentru mine, cea mai grea sarcină a fost desemnarea celei mai frumoase mașini. Cum adică să alegi UNA SINGURĂ din cele peste 250 de mașini??? Nu degeaba se zice despre nemți că sunt eficienți 🙂

Eu am folosit acest pretext pentru a-mi face propriul clasament al mașinilor participante, o jurizare personală extinsă pentru fiecare categorie auto (split, oval, pre 58, 58-67, post 68, T1, T2a, T2b, T2ab, ratlook, best painting, karmann ghia și notchback). A fost ocazia perfectă de a bântui printre mașini și a sta de vorbă cu oamenii. Pe unele mașini le-am admirat de la câțiva centimetri distanță cu teama de a le atinge iar prin altele am cotrobăit de-a dreptul! :))

La un moment dat l-am cunoscut pe Jürgen Dettmering, președintele ACC, clubul care a organizat întâlnirea. “Anul trecut am avut 200 de mașini iar anul acesta numărul a cresut simțitor. Ne bucurăm de interesul pe care cea-a de-a noua ediție a Bugnic l-a stârnit în rândul participanților și sperăm ca la Jubileul din 2016 să adunăm și mai mulți participanți”, ne-a spus atunci când i-am zis că urmează să scriem despre eveniment. Nu am apucat să îl întreb dacă s-a amuzat atunci când a văzut lista cu nominalizările mele pentru premii. Eu m-am distrat maxim jurizând toate frumusețile acelea!

Sunny Recorders în acțiune. Muzica rockabilly a întregit atmosfera relaxată și veselă de la Bugnic.

Odată cu venirea serii au început probele de sunet și apoi concertul Sunny Recorders o trupă rockabilly – rock’n’roll. Au cântat cu dăruire și pasiune ore întregi și au reușit să încălzească atmosfera. Dacă ziua s-a făcut plajă iar câțiva temerari s-au bălăcit în lac, seara temperatura a coborât spre 10 grade iar focurile de tabără erau singura sursă de căldură. Asta până să înceapă muzica ritmată a băieților de la Sunny Recorders.

Într-o pauză a concertului am dat o fugă să iau ceva din Perlutza. Peisajul din jurul lacului se schimbase spectaculos după ce organizatorii au semnalizat drumurile cu torțe. Tocmai când credeam că la Bugnic nu are cum să fie mai frumos!

După concert a urmat festivitatea de premiere iar noi am avut surpriza să câștigăm premiul pentru mașina venită cel mai de departe. Premiul acesta ne-a onorat cu atât mai mult cu cât întreaga festivitate de premiere a cuprins doar patru premii: Cea mai lungă distanță, Cel mai bine reprezentat club, Cel mai ghinionist șofer și Cea mai frumoasă mașină. Cel mai bine reprezentat club a fost Käferfreunde Bayerwald care a fost prezent la Bugnic cu 24 de mașini.

Alături de Olli, câștigătorul premiului pentru Cea mai frumoasă mașină

V-am spus deja cât de greu mi s-a părut să aleg cea mai frumoasă mașină din toate cele prezente la Bugnic. Ei bine, ceilalți participanți nu au avut probleme de acest gen și l-au votat în mare majoritate pe Olli, simpaticul proprietar al unui T1 verde brotăcel. A cucerit simpatia multor oameni prin faptul că a fost primul participant care a ajuns la Bugnic, cu o săptămână înainte de începerea evenimentului. Un fan adevărat!

Am închis seara la focul de tabără din apropierea cortului nostru.

A doua zi de dimineață ne-am trezit în zgomotul motoarelor primelor echipaje care se grăbeau să ajungă la o altă întâlnire multimarcă din apropiere. Noi am rămas să ne bucurăm de ultimele ore de la Bugnic și să urmărim spectacolul mașinilor care se puneau în mișcare.

Drumul spre casă a fost și el cu peripeții. Dacă la dus oglinda retrovizoare a Perlutzei s-a rupt în două și a trebuit să fac improvizații pentru a o fixa până am apucat să îi cumpărăm una nouă de la Bunic, la întoarce a fost rândul unui mai vechi prieten să își facă numărul. Becul prostului a sărit din soclul din bord și la un moment dat mașina a început să dea semne de oboseală. Cât să mai țină și bateria aceea după două nopți friguroase, saltele umflate și telefoane încarcate? Am oprit însă la timp cât să identificăm problema și am ajuns la Ingolstadt cu bine.

Echipa Perlutza așteaptă cu nerăbdare Bugnic Jubileum!

Mai multe imagini de la întâlnire puteți vedea pe pagina de Facebook a lui Dan. Dacă aveți drum prin Germania în luna august nu ocoliți întâlnirea de la Bugnic. Urmează Jubileum iar noi deja am rezervat un loc în calendarul pe anul viitor pentru Bugnic 2016: 19-21 august! 

La revedere Bugnic 2015!