Vara 2014: Întâlnirea de la Odorheiu Secuiesc a ajuns la ediția a X-a!

Sâmbătă, 19 Iulie:

10.00 – 11.00 – Deschiderea festivă
11.00 – 13.00 – Concursuri
13.00 – 14.00 – Parada broscuţelor
14.00 – 15.00 – Servirea mesei (Gulaş à la Gunar)
16.00 – 17.00 – Fotbal broscăresc
20.00 – Festivitatea de premiere
21.00 – Concert NEMO NIGHTWISH 
24.00 – Foc de tabără, muzică, voie bună

Duminică, 20 Iulie

10.00 – Schimb de opinii şi program de relaxare

Cei care vor cazare la căsuțele din Natura Air Parc (10 euro/noapte/persoană) pot face rezervări la numărul de telefon  0743.120.228 sau e-mail: varga@naturair.eu

Pentru început, haideți să intrăm în atmosferă cu un video de la ediția din 2011 🙂

Vara asta mergem în autonomie! Nu, nu este vorba de acea “autonomie” scoasă periodic la iveală de politicieni isterizanţi într-un spectacol regizat cu bentițe tricolore, pe de o parte, sau steaguri secuiești în celalată tabără. Uitați macar pentru un week-end de toate aceste prostii politice și haideți sa descoperiți/redescoperim împreună una dintre cele mai frumoase zone din România! Șosele proaspăt asfaltate care străbat dealuri împădurite, sate secuiești cu case tradiționale bine conservate, lacul baraj Zetea și, nu în ultimul rând, cei mai sufletişti broscari.

ATENŢIE: Urmează un elogiu deşănţat pentru Gunar, Benyo, Lacas & Compania –  adică băieţii de la Boxer Club Odorhei :)) De ce? Pentru că merită! Pentru că de prea multe ori tratăm lucrurile ca şi cum ni se cuvin şi uităm să spunem un simplu mulţumesc 🙂

O să încep povestindu-vă cum i-am cunoscut. Era anul 2006, Perlutza de abia intrase în viaţa mea şi se afla în proces de recondiţionare iar eu luam cu asalt comunitatea broscărească. Pe unii îi cunoscusem la Bran Beetle Meeting, prima întâlnire la care am participat cu Perlutza, pe alţii aveam să îi văd pentru prima dată la Odorhei.

Privind retrospectiv, acea întâlnire a fost prilej pentru organizarea celei mai mari coloane de maşini Volkswagen clasice care a plecat vreodată din Bucureşti pe o distanţă mai mare de 100 km. Să aduni peste 20 de broscuţe şi buşi este încă o performanţă neegalată.

La faţa locului, am fost total bulversată. În afară de noi se adunaseră multe maşini din ţară, în special din Harghita şi Mureş, dar şi din Ungaria. Limba “oficială” era, aproape firesc, cea maghiară dar traducerea era asigurată de un DJ special adus. Majoritatea a privit amuzată această situaţie inedită. Mulți se aflau pentru prima dată în secuime şi luau contact cu o cu totul altă lume. Bariera lingvistică a fost rapid depăşită de atmosfera extrem de prietenească în care toată lumea îţi zâmbea şi te făcea să te simţi bine.

Concursurile broscăreşti au animat şi ele atmosfera. S-a tras cu volanul la ţintă, s-a aruncat blocul motor, campionii s-au întrecut la “halbere” (probă de concurs împrumutată de la BBM) iar cei mai puternici şi-au testat forţa trăgând noul Touareg.

În pauza de masă toată lumea a mâncat “Gulaş a la Gunar” iar seara ne-am încălzit cu concerte de muzică rock şi un foc de tabără. S-a cântat şi s-a dansat până în zori iar toată lumea s-a distrat aşa cum numai la Odorhei se întâmplă. Și acum când aud AC/DC îmi aduc aminte automat de acea seara de pomină de la Odorhei :))

Principalul vinovat de toate acestea a fost Gunar. Am putea să îi zicem: capul răutăţilor! Dispune de o personalitate debordantă, are un suflet mare şi darul de a pune lucrurile în mişcare. Nu am văzut persoană care să îl poată refuza sau care să reziste şarmului său. Prin felul său direct de a fi ajungi să îl îndrăgeşti pe loc. Iar datorită lui pentru noi întâlnirea de la Odorhei a ajuns o întâlnire de suflet.

Am revenit la Odorhei cu mare plăcere de fiecare dată când am putut. În anul de graţie 2008, înainte de criza financiară, VW Boxer Club a reuşit să organizeze cea mai mare adunare broscărească din România. Atmosfera electrizantă din acel an a fost consemnată şi în revista Volkswagen Spirit. Am găsit prin arhive articolul dedicat BBM şi OS iar pentru cei nostalgici am ales să îl postez aici. Click pe poze pentru a putea citi textul 🙂

Campingul Subcetate s-a umplut cu peste 120 de maşini VW clasice din România şi Ungaria iar atmosfera a fost, şi de această dată, extraordinară.

Cu susţinerea Porsche România care s-a adăugat resurselor personale, băieţii de la Odorhei au putut face aproape tot ce le-a trecut prin cap. Concertele de seară au fost urmate de focuri de artificii, sonorizarea a fost profesională, tombola a avut premii pentru toată lumea iar marele premiu a fost o broască decapotată!!!

Cel mai lung drum până la Odorhei l-am făcut în anul 2009. După ce am participat la întâlnirea de Garbojama, lângă Cracovia, ne-am mai plimbat un pic prin Polonia iar la întoarcere am ajuns inevitabil la Odorhei. Pe vremea aceea nu ne lăudam pe Facebook sau pe site cu călătoriile noastre, așa ca atunci când am completat fișa de parcurs cu cei trei mii și ceva de km pe care îi făcusem până la OS, via Polonia, probabil li s-a părut a fi o glumă :)) Am ratat premiul pentru cea mai lungă distanță dar nu și “gulașul lui Gunar” :p

Criza financiară a afectat și întâlnirea din secuime. Fără ajutorul PoRo și în lipsa unui dealer local VW care să îi sprijine măcar logistic, așa cum se întâmplă cu celelalte întâlniri din țară, băieții de la Odorhei au fost nevoiți să se întoarcă la origini. Și aici intrăm în bucătăria internă a organizatorilor de întâlniri, acolo unde puțini au acces sau sunt interesați să își bage nasul. Toate lucrurile pe care un participant la o întâlnire le primește sau cu care intră în contact costă. De la bannerul agățat de stâlpi, la stikerul întâlnirii, tricourile personalizate, premiile câștigate, până la focul de tabără, sonorizare sau spațiul efectiv unde se desfășoară un eveniment. Iar costuri nu înseamnă doar bani ci și timp, imaginație, creativitate și energie ca pe parcursul întâlnirii să uiți de toate problemele personale și să faci tot posibilul ca participanții să se simtă bine. Lipsa unor sponsori care să contribuie fie și prin articole promoționale duce automat la cheltuieli suplimentare din buzunarul organizatorilor pe care speră să și le acopere cumva din taxa de participare. La final se trage linie, se adaugă pierderile financiare, se scade oboseala acumulată, se pune în balanță bucuria pe care au avut-o participanții și dacă poți încă să zâmbești înseamnă că a ieșit pe plus 🙂 Știu! Am ajuns să spun lucruri neplăcute cu care nu are rost ne batem capul, din moment ce o fac deja alții. V-am avertizat însă că urmează un elogiu deșănțat! :))

Ei bine, prietenii de la Odorhei și-au asumat an de an să facă acest efort pentru ca noi să ne simțim bine alături de ei. Iar atunci când toate promisiunile de sponsorizare au picat s-au scotocit prin buzunare și au continuat să facă întâlnirea. Ba chiar au diversificat paleta de atracții. În 2010, când întâlnirea s-a mutat la ștrandul termal Vlăhița, ne-au surprins cu un ceaun cu….sarmale! Sarmale secuiești pe care au stat să le împleteasca Lotzi baci împreună cu doamna lui și pe care le-am mâncat cu toții cu mămăligă la ceaun. Gospodinele știu diferența între a face un ceaun cu fasole sau gulaș și munca depusă pentru împachetarea a mii de sarmale. Efortul suplimentar s-a simţit iar rezultatul a fost yummi!!!

În ciuda acestor strădanii, întâlnirea de la Odorhei s-a micșorat de la un an la altul. Scumpirea benzinei și lipsa banilor concomitent cu apariţia de noi întâlniri programate tot în iulie ne-au pus pe mulți în situația de a putea participa la un singur eveniment. Naționalismul desfrânat și-a pus și el amprenta. Oameni care nu călcaseră niciodată pe la Odorhei au preluat mesajul politicienilor și l-au vârât cu de-a sila în comunitatea broscărească. Pe forumuri și Facebook vorbele grele curg mai ușor iar în mediul on-line atmosfera poate deveni rapid urâcioasă. În realitate, cei care au ajuns la OS s-au distrat așa cum o fac de obicei!

Vă spuneam mai sus de oamenii dintr-o bucată de la OS. O alta caracteristică a lor este că preferă să se bucure de viața de zi cu zi iar pe net intră rar, nefiind dependenți de rețelele de socializare. Te primesc cu drag în grupul lor de prieteni dar nu stau să modereze polemici pe net sau furtuni într-un pahar cu apă. Știu că fac tot posibilul ca cei care ajung la Odorhei să se simtă bine primiți iar asta ar trebui să fie suficient. Din păcate, filosofia lor de viață nu este atât de larg răspândită. Așa se face că la întâlnirea de anul trecut s-a ajuns la situația hilară ca numărul mașinilor participante din Ungaria să fie egal cu cel al mașinilor din România. O statistică destul de descurajantă, mai ales că ei se pregătiseră ca în fiecare an.

Și uite așa ajungem la ediția de anul acesta. Ediția cu numărul zece, jubileum cum ar zice Gunar, Benyo, Lacas & Compania. În ciuda dificultăților de tot felul, la Odorhei se lucrează de zor pentru pregătirea celei mai frumoase ediții de până acum. Poate nu o sa fie la fel de fastuoasă ca cea de pe vremea când la tombolă se putea câștiga o broască decapotabilă, dar cu siguranță va fi o întâlnire veselă cu oameni cu sufletul mare și cald gata oricând să își rupă de la gură pentru a propaga virusul broscăresc.

Pentru că, așa cum o spun cei de la AC/DC, VW Boxer Club este Hard as a Rock!