Belita revine la BBM 2015 pe ritmuri Rockabilly

Atunci când ne-am decis că a venit momentul pentru BBM 2015, am pus pe hârtie tot ce ne dorisem să facem dar nu reuşisem din motive diverse. Printre ideile în aştepare era şi aceasta: cum ar fi ca în cadrul BBM să avem un moment special de dansuri rock&roll???

Tuturor ne place muzica ritmată a anilor ’60 iar de bâţâit, în ritm de dans, o facem oricum după ce trecem prin proba de Halbere :)) Însă dansul poate fi chiar un stil de viaţă şi devine extrem de spectaculos atunci când este făcut cu pasiune şi dedicaţie.

De aici până la a lua legătura cu Rockabilly România nu au mai fost decât câţiva paşi. Mai întâi a trebuit să o convingem pe Ana-Maria, iniţiatoarea şcolii de dansuri Rockabilly Rockers, să se alăture întâlnirii noastre. Cu site-ul golit de albumele foto după decizia Facebook de a ne închide userul cu numele Volkswagen Classic Club am avut ceva de muncă. Nici acum nu am recuperat toate galeriile foto, dar măcar cu albumele BBM am ajuns la zi şi le-am postat în siguranţă pe serverul nostru.

Ieşim din bucătăria de club şi revenim la povestea oficială. Pe Ana Maria am întâlnit-o pe 21 mai când am făcut o vizită în Râşnov şi Braşov pentru a pune la punct detaliile organizatorice. Am descoperit că pasiunea este cea care ne mână în ceea ce facem. Dacă noi ne-am da sufletul pentru maşinile pe care le avem, ea face acelaşi lucru pentru promovarea culturii Rockabilly în România.

“Stilul de viață rockabilly/rock and roll înseamnă în primul rând atitudine, muzică şi dans, pasiunea pentru automobilele clasice, înseamnă să fii special în fiecare zi. Este o adevărată provocare că în zilele noastre să promovăm valorile anilor ‘€™50, dar de aici vine farmecul și unicitatea stilului de viață rockabilly”, spune Ana Maria, pe site-ul Rockabilly Romania.

Ideea unei şedinţe foto pin-up cu o broscuţă i-a venit chiar ei. Noi am căutat maşina potrivită care să fie din Braşov şi să fie disponibilă pentru fotografii. Nu a fost greu să o găsim, mai ales că în Braşov se află unul dintre atelierele specializate în restaurarea şi customizarea automobilelor Volkswagen clasice. MaxiPaint va prezenta în premieră la BBM 2015 două dintre cele mai frumoase maşini pe care le-am vazut în ultima vreme. Ca să vă stârnim curiozitatea vă spunem doar că e vorba de un Beetle Ovali şi un T1 customizat 😀 Nu punem poze cu ele ca să nu stricăm surpriza 😛

Băieţii de la MaxiPaint ne-au prezentat şi alte maşini care ar fi făcut cinste oricărei şedinţe foto. Soarta a făcut însă ca maşina aleasă pentru afiş să aibă o poveste importantă pentru noi şi cu deznodămât cât se poate de fericit pentru maşinuţă.

Şi aici urmează partea plină de emoţii a acestei postări. Cel puţin pentru noi, cei care l-am cunoscut pe Mircea.  Era mai 2007 iar în balta cu broaşte se întâmplau multe lucruri frumoase. Unul dintre ele a fost sosirea “Bulinei Negre” în Baltă. Era una dintre zilele în care Mircea ne lăsase curtea la dispoziţie iar el plecase cu familia în vizită la rude. Deja ne copleşise pe toţi cu firescul cu care ne considera pe toţi de-ai casei şi cu toate lucrurile pe care le făcea pentru noi doar din bucuria de a vedea cum se adună sufletele în Balta cu broaşte. Pe vremea aceea lucra de zor la Kubel şi nu avea nici o maşină clasică funcțională. Era momentul să îi întoarcem măcar un pic din tot ceea ce făcuse pentru noi, aşa că atunci când a “lipsit nemotivat” de la ziua de meştereală i-am spus că o să primească o “bulină neagră”.

Şi ne-am ţinut de cuvânt! În lipsa lui am adus în curte o broscuţă albă pe care Pac o găsise “pe jos”. Avea plafonul înfundat, faruri de TV şi ceva rugină cum are orice broască lăsată să zacă în parcarea din faţa blocului. Până să se întoarcă Nenea, am îndreptat plafonul şi am pictat pe el o bulină neagră :))

Când s-a întors l-am luat iarăşi la rost că “ne-a lăsat în Balta goală” şi l-am penalizat cu Bulina Neagră. Iniţial nu a înţeles de ce suntem toţi surescitaţi şi cum i-au apărut în mână cheile şi actele maşinii. Apoi a ieşit pe stradă şi a dat o tură, două, trei cât să ne plimbe pe fiecare dintre beliţii de îi făcuserăm o aşa surpriză.

A doua zi a început să lucreze la broscuţă. A îndreptat plafonul aşa cum trebuie, a curaţat rugina şi apoi a vopsit-o chiar la el în Baltă. Din Bulina Neagră, broscuţa s-a numit, pentru scurt timp, Melcul din cauza farurilor nepotrivite care o făceau să arate ca un melc cu ochii bulbucaţi. Apoi a devenit Belita. Cu acest apelativ ne saluta Mircea de fiecare dată și, în timp, devenise salutul oficial al Bălții.

La BBM, Belita a ajuns în 2008 condusă de unul dintre amicii care frecventau Balta. Mircea a ales să vină cu o dubă cu care ne-a ajutat să cărăm toate lucrurile de care aveam nevoie pentru a organiza întâlnirea. Încă un exemplu despre cum acest om minunat punea binele grupului de prieteni deasupra bucuriilor personale 🙂

În 2009, Belita a ajuns să aibă o soră mai mare. Godinul, cea de-a doua broscuță a lui Mircea, a devenit preferata lui. Nici nu avea cum să fie altfel, după ce a descoperit că noua broscuță era născută în același an și lună cu el. Belita devenise mașina de zi cu zi cu care Mircea se fâțâia prin București.

Era anul 2011, iar ghinionul avea să lovească. Mașina era parcată în fața Bălții iar un șofer grăbit a luat un viraj prea strâns și a intrat direct în broscuță. Avariile au fost destul de grave: aripa față, capota și contra-aripa. Prioritățile acelei perioade erau altele, iar broscuța a trebuit să aștepte vremuri mai bune.

Atunci când Mircea ne-a părăsit, povestea Belitei părea că a a ajuns la final. Motorul a fost demontat iar caroseria a fost cumpărată de cineva din Brașov. Planurile noului proprietar păreau mari, dar noi eram mult prea triști pentru a mai crede în minuni. Văzusem deja multe restaurări pornite cu entuziasm și abandonate la scurt timp după… așa că am preferat să nu ne facem prea multe speranțe.

Alegerea a fost cât se poate de firească iar Sorin a fost de acord imediat să ne ajute. Rezultatele acestei ședințe foto le-ați putut vedea deja pe pagina Rockabilly România.

Noi ne bucurăm de noul drum pe care a pornit Belita împreună cu noua ei familie. Iar undeva acolo sus, este “un trecător“ care va avea întotdeauna un loc important în sufletele noaste. 🙂

Încheiem povestea cu cuvintele pe care le-a folost ca intro pe blogul lui:

“Spun o banalitate: Suntem trecători prin lumea asta. Nişte anonimi creaţi pentru nu ştiu încă ce motiv. Putem trăi însă mult, destul de mult încât să schimbăm ce nu ne-a plăcut. Condiţia e să nu moară şi ultimul om care-şi aminteşte de noi! Între timp aminteşte-ţi de tine!”