Eterna iubire, broscuta mea!

17.06.2013 BeetlePress

Va mai aduceti aminte? In 19 septembrie 2005, Jurnalul National scotea editia de colectie “Masina mea”. Printre alte subiecte, Catalin Pruteanu, scria si despre broscutele noastre. Preluam textul integral, in speranta ca il veti reciti cu zambetul pe buze si va veti aduce aminte cu drag de cum eram in urma cu noua ani 🙂
 
CIMG5094

Trabantul si Broscuta, doua masini nemtesti. Prima est-germana, a doua vest-germana. Prima “din carton”, a doua din aliaj facut sa reziste zeci de ani. Ambele ridiculizate, subiecte de bancuri facute de “soferii adevarati”.

Daca stai de vorba cu un “trabantist” sau cu un “broscar”, incepi sa intelegi ca Trabantul si Broscuta nu sunt automobile oarecare, ci membri de familie, un prieten, uneori cel mai bun. Un broscar care pleaca cu masina la drum nu este niciodata singur. Foarte rar vezi oameni care sa puna atata suflet pentru pasiunea lor, care sa-si iubeasca masinile atat de mult.

“MASINA DE CARTON”. Desi nu se mai fabrica din 1990 si in ciuda faptului ca exista un bogat folclor ironic in legatura cu “masina de carton”, inca mai sunt, in lumea larga, multi pasionati de aceasta masina. In Romania, posesorii de Trabant se aduna pentru discutii pe site-ul www.trabi.ro. Exista chiar si Clubul Trabantistelor. La 8 martie 2002, trabantistele au organizat in Bucuresti raliul “Parfum de Trabant cu femeie la volan”, iar la 1 septembrie in acelasi an trabantistii au organizat parada “Toamna se numara… trabantistii”.

“Broscarii” se intalnesc tot pe forumuri si la fel de rar cu ocazia paradelor. Broscuta nemteasca a avut o viata mai lunga decat Trabantul, in anii ’60-’70 atingand maximul de glorie. Pana in 2003, cand acest model de Volkswagen a iesit de pe banda de productie, au fost vandute peste 21 milioane de exemplare. Construita cu profesionalism nemtesc, conceputa ca o masina mica de familie, dar robusta si economica, broscuta are admiratori in toata lumea, iar broscarii autohtoni nu sunt mai prejos.

Mihai Achihaitei are 35 de ani, este “inginer de automobile” si are patru Broscute, trei Trabanturi, o duba VW Transporter 1600, cunoscut si ca “gogosar”, un Moskwich si doua Mobre. “Prima masina a fost un VW 1200 broscuta din 1962. In prezent, circula doar la parade si este cunoscuta drept prima «broscuta de cosmar». A costat 19.000 de lei pe vremea lui Ceausescu”, afirma Mihai.

PESTE 30 DE ANI. Bubu, editor, 32 de ani, are un VW 1200 din 1973. “In comparatie cu costul unei revizii la o masina moderna, Broscuta este ieftina, ieftina!”, spune el. “Intr-un an am parcurs 11.000 de kilometri. In medie, asadar, 30 de km pe zi. In general, o folosesc pentru excursii si deplasari in afara Bucurestiului. Cred ca, daca voi avea grija de ea, voi mai putea circula cu ea inca 30 de ani. Broscuta n-are moarte. Initial au fost gandite ca masini populare. Fiecare familie germana, o masina. La vremea aceea, inainte de al doilea razboi mondial, dar si dupa, Germania nu-si putea permite sa iroseasca materiale pentru masini cu durata de viata scazuta. De la inceput s-au folosit materiale de cea mai buna calitate, pentru ca nu toti civilii aveau garaj, iar variantele militare ale Broscutei trebuiau sa faca fata si Saharei, si Alpilor”, mai spune el.

O DRAGOSTE. “Inainte de a o conduce, imi placeau alura, forma, zgomotul ei. Ma atragea ca orice sistem mecanic. Acum, dupa ce o conduc, nu dau pe nimic senzatia pe care o simt atunci cand privesc prin «hubloul» ei un apus de soare, o ploaie de vara, un drum de tara sau cheile unui munte”, spune alt proprietar, “Tipatescu”.

Si Bubu stie pentru ce conduce o broscuta si nu o alta masina de serie: “De ce sa dau 10.000 de euroi pe o masina cu care, in Bucuresti, merg tot atat de repede pe cat merg cu Broscuta? Confort? Dotari? Cand am carat patul fiului meu, l-am demontat si l-am legat de bara cromata din spate si de grila motorului. De ce sa dau cel putin 10.000 de euro pe o masina banala, produsa pentru consum, nu pentru o viata? De ce sa dau cel putin 10.000 de euro pe o masina cu calculator, la care sa ma uit ca vitelul la poarta noua cand se arde o siguranta? Broscutele au farmec, sunt masini cu care iti faci prieteni. Unii s-au si casatorit datorita lor!”.

“COPIII ADORA BROSCUTELE, CIOCOII NE SICANEAZA”. Reta are un model 1200, rosie, din 1964. Pe Broscuta o cheama Bubu, dar, spune ea, “nu prea raspunde”. “De multe ori, oamenii se opresc sa se uite la ea, sa ma intrebe din ce an este si cum merge. M-a oprit si un politai sa ma intrebe de «sanatatea» ei, dar s-a gasit un sofer de Dacia care sa o loveasca in parcare si sa strige ca oricum era o rabla. Cred ca-i pare rau si acum”, spune Reta.

“In general, lumea ne priveste cu multa simpatie. Copiii adora Broscutele, ciocoii ne sicaneaza si ne trimit la REMAT. Reactiile sunt pe masura educatiei pe care o are fiecare”, spune Bubu.

“Cea mai mare parte isi lipesc un zambet de fata. Inca nu mi-am dat seama daca e de simpatie sau de compatimire”, afirma Pacman, posesor al mai multor Broscute.

“Daciile sunt ambalate pana le ies pistoanele prin capota sa ne depaseasca. Masinile scumpe, Mercedes, BMW, VW modele noi, ne saluta cu respect. Unii. Copiii vor s-o atinga sau sa se urce in ea”, declara si Dana, care conduce un VW 1200 din 1969, pe nume PIF.

“Reactiile sunt impartite. Batranii apreciaza ca ai o astfel de masina, unii soferi te felicita, iar altii intreaba cu cat o vinzi. Cele mai haioase reactii pentru masinuta mea au fost: stand la Universitate, la stop, m-am trezit cu un tanar pe capota, care voia sa imbratiseze masinuta mea. Nepotelul meu, care are acum 3 ani si 4 luni, a invatat la varsta de 2 ani si o luna ca masinile fac «prrr… prrr». Bineinteles, dupa ce l-am plimbat de doua ori cu Broscuta”, spune o conducatoare de VW 1302 din 1972.

PRIETENUL TRABINOZAUR.
Ca si in cazul broscarilor, proprietarii de Trabant n-ar renunta la masinile lor pentru altceva. “Trabinozaurul imi este mai mult un partener de drum decat masina”, spune cu convingere un proprietar. “Nu mai stiu exact cand am luat «bolidu», da era in sesiunea de vara, anul trecut, si nu aveam chef sa invat, asa ca m-am ocupat de achizitie cu ajutorul unora de pe forum. Am luat masina de la un nene, 8 «bulioane» la vremea respectiva. Cand am luat masina, multi prieteni de-abia asteptau sa mearga putin cu ea”, isi aminteste Oana Teodosiu, studenta de 21 de ani.

“NU SE MAI FAC ASA”

“Imi place sa ii surprind la stop cu un demaraj de efect. Mitocanii se uita cu scarba la ele, din inaltimea masinilor lor de unica folosinta”, spune Radu Gabriel Ionescu. “Batranii se opresc si invariabil toti spun acelasi lucru: «Ce masini sunt astea, domnule! Nu se mai fac asa!». Ceea ce e adevarat. Sunt mai multi adulti care nu recunosc masina decat copii. Iar pentru cei care ma sfatuiesc sa imi iau si eu o Dacia si sa intru «in randul lumii», am un citat spus de un alt pasionat: «Peste 10 ani, masinile voastre vor fi vechi. A mea va fi in continuare o clasica»”, spune Victor.

“S-AU INDOIT DE INTEGRITATEA «FACULTATILOR MELE MINTALE»”

Familiile celor mai multi posesori de Broscuta au fost neincrezatoare la inceput, dar cu timpul s-au “convertit” la iubirile pe patru roti ale acestora. “Initial s-au indoit de integritatea «facultatilor mele mintale». Acum toti ma intreaba ce am mai facut la ea si cum merge”, afirma Victor.

“Unii zambesc, altii incearca sa ma aduca pe «calea cea buna». Cred ca altii, in sinea lor, ma desconsidera”, povesteste si “Tipatescu”.

“Familia si prietenii s-au obisnuit cu piese si motoare prin toata casa”, spune si Mihai.

“Cu timpul, au devenit mai ingaduitori. Sotia si copilul, care are 2 ani, sunt broscari pe viata”, spune Bubu.

“Este si Broscuta acum de-a casei”, se mandreste Reta.

“Unii prieteni inteleg. Unele rude nu. Despre familie nu discutam. Familia mi-o plimb cu Loganul”, spune Pacman.

Dana isi citeaza familia si prietenii: “Nu avem pe ce sa dam banii”.

“La moaca mea, toti zic ca ma prinde bine masina”, spune cu autoironie Silviu Stan.

SFIDAREA TIMPULUI

Saluturile intre broscari si trabantisti sunt cele clasice – faruri si claxoane. Dar nu numai: “Palarii imaginare ridicate cu toata consideratia” (Bubu), “Flash-uri sau maini p-afara sau oprit imediat pe dreapta si stat la palavre” (Silviu); “Incercam sa inventam strigarea «Da-o, ba, la REMAT!»” (Pacman). Amenintarea cu REMAT e o gluma, broscutele sunt greu de ucis. Andrei explica: “Am citit cum au avut probleme in SUA cu casarea lor, ca presa aceea hidraulica care storceste masini nu mergea la Broscute si o presa s-a defectat incercand sa o zdrobeasca. Sunt masini facute – daca nu sunt prea demagogic – cu intentia declarata de a sfida timpul”.

Tags:  ,